Potrivit credinței ortodoxe, la 40 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos, se sărbătoreşte Înălțarea Domnului. Se înroșesc ouă, se pregătesc bucate, întocmai ca la masa de Paști.

Din ziua de Pasti si pana in ziua de Ispas, oamenii se saluta prin a spune “Hristos a inviat!”, raspunsul la acest salut fiind “Adevarat a inviat!”. In ziua de Inaltare, oamenii spun: “Hristos s-a inaltat!” si raspunsul la aceasta este: “Adevarat s-a inaltat!” Acest obicei dureaza pana a doua zi dupa Ispas.

Sărbătoarea de anul acesta este marcată joi, 17 mai.Înălțarea Domnului, după cum spune chiar numele acestei zile, semnifică ridicarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor.Din acest loc, aflat în mijlocul Apostolilor săi, Mântuitorul Iisus Hristos le-a vorbit acestora despre cea de-a doua pogorâre a Sa pe pământ.

În ziua de Înălțare a Domnului, creștinii merg la biserică și se roagă pentru sănătatea lor și a familiei, dar și pentru a fi feriți de rele și pentru a avea noroc tot restul anului. Iată care este rugăciunea care se rostește în ziua de Înălțarea Domnului.
‘

‘Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui!”

da clik : vizioneaza aici :

Inaltarea Domnului

Manastirea Camarzani – Axion la Inaltarea Domnului

Ziua Eroilor

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. În toate bisericile ortodoxe se face pomenirea eroilor români.

Credinţe populare de Ispas. Paştele Cailor

Când Maica Domnului l-a născut pe Hristos, în ieslea grajdului, animalele au luat şi ele parte la eveniment: pe cât de cuminţi erau boii şi oile, pe atât de gălăgioşi erau caii. Ca mâhnire că pruncul nu avea linişte, din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului le-ar fi spus să nu se sature de mâncare decât o dată în an, la Înălţarea Domnului. Astfel, în ziua în care caii „îşi prăznuiesc” Paştele, pentru un ceas, ei se satură de păscut.

Aceasta tradiţie mai este cunoscută şi ca Joia Iepelor sau Ispasul. Se spune că Ispas a fost martor la Înălţarea Domnului, alături de cei trei Apostoli. Şi pentru că era un om bun şi vesel, oamenii ar încerca în această zi să fie bine dispuşi şi să nu-şi caute pricini de supărare. Există o credinţă populară potrivit căreia cel care moare de Ispas ajunge direct În Rai.

Sărbătoarea populară ar proveni din zona Transilvaniei, din Evul Mediu, când sărbătoarea avea loc la date diferite. Când ungurii îşi serbau Paştele, românii cereau de la ei caii, ca să-şi lucreze pământul şi invers. Potrivit calculelor calendarului, o dată la 4 sau 7 ani, sărbătoarea Paştilor cădea în aceeaşi zi. De aici a venit şi vorba „la Pastele Cailor”, adică momentul în care caii se odihneau.

Tradiţii

In popor, Inaltarea Domnului se mai numeste si Ispas, dupa numele martorului ascuns, nevazut al Inaltarii. Traditia spune ca Ispas, un cioban, ascuns pe dupa pietre, a urmarit evenimentul, tacut si uimit, si mai apoi a povestit alor sai cele intamplate. De Ispas, oamenii isi pun la brau frunze de nuc pentru ca se crede ca si Iisus ar fi avut cand s-a inaltat la ceruri si se bat cu leustean ca sa fie feriti de rele si de boli.

 

În ziua de Ispas, casele şi mormintele cimitirului sunt împodobite cu crengi de pom tânăr (paltin, nuc), iar la ferestre se pun frunze de leuştean. Despre leuştean se crede că ar fi crescut la piciorul Crucii lui Hristos. Se fac pomeni pentru morţi, se împarte pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Este ultima zi din an în care se mai pot roşi ouă.

Sunt marcate vitele şi tăiaţi unii miei. Caii nu sunt puşi la căruţă, primesc fân proaspăt pe săturate, se fac unele rugăciuni, pentru belşug şi sănătatea animalelor.

Acum se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii şi juncanii la păşunile montane.

În noaptea şi ziua de Ispas se culeg şi sfinţesc flori, frunze şi ramurile de alun, nuc, leuştean, paltin. Se cântă din bucium, să nu se prindă farmecele şi să alunge relele. Fetele şi femeile se încing peste mijloc cu leuştean.